Nevasta te invata despre fericire: sa te duci la ma-ta! Sigur se bucura cand te vede.
Nevasta te invata despre necesitate: nu ma interseaza cate beri ai baut, tu trebuia sa fii acasa.
Nevasta te invata despre nudism: plec de aici si te las in curul gol.
Nevasta te invata despre nulitate: tu fara mine esti un nimeni.
Nevasta te invata despre creare: eu te-am facut barbat.
Nevasta te invata despre dureri: nu am chef, ma doare capul.
Nevasta te invata despre mobilitate: ce-ti fug ochii dupa curu lu’ aia.
Nevasta te invata despre otet: ce acra poate fi ma-ta!
Nevasta te invata despre ordine: m-am saturat sa tot adun dupa tine.
Nevasta te invata despre botanica: nu mi-ai mai cumparat o floare de nici nu mai stiu cum arata.
Nevasta te invata despre juramant: zi sa mori tu ca n-ai baut nimic?
Nevasta te invata despre geneza: inca nu s-o nascut ala care sa dea in mine.
Nevasta te invata despre munca in exces: cam multe sedinte peste program ai tu…
Nevasta te invata despre greseli: a fost greseala mea ca ti-am facut toate poftele.
Nevasta te invata despre transformare: cand te-am luat erai slab ca o aschie, acum esti gras ca un porc.
Nevasta te invata despre ratiune: cand iti vine sa ma inseli, sa te gandesti bine la ce pierzi.
Nevasta te invata despre dictie: vorbesti exact ca ma-ta.
Nevasta te invata despre necesitati: trebuie sa aduci mai multi bani in casa
Nevasta te invata despre sarbatori: vezi ca vine ziua mea, poate nu-mi cumperi ceva frumos...
sâmbătă, septembrie 18, 2010
joi, septembrie 16, 2010
Poate daca ploaia s-ar opri
Cargo
I:
Daca pleci usa nu o mai inchide
Sper sa treci poate maine pe aici
Te petrec si ma uit la tine
Parca pierd ceva din mine
Zau, imi e greu.
Refren:
Poate daca ploaia s-ar opri
Si din cer n-o sa mai cada lacrimi
Stele ar rasari, tu ai veni
Suparat sunt, Doamne iar
Stau in carciuma sa-mi inec amarul
Beau si te astept pana la zi.
II:
Ploua incet, incet,
Ploua si-mi este dor de ochii tai caprui
Sa mor imi e dor.
Versuri Cargo - Ploaia
de pe http://www.versuri.ro
Te astept sa te intorci din nou la mine
Chipul tau si de ochii tai mi-e dor
Poza ta din sertar o scot
Nu ma uit la ea, nu pot
Zau, imi e greu.
Refren:
Poate daca ploaia s-ar opri
Si din cer n-o sa mai cada lacrimi
Stele ar rasari, tu ai veni
Suparat sunt, Doamne iar
Stau in carciuma sa-mi inec amarul
Beau si te astept pana la zi.
Ploua incet, incet,
Ploua si-mi este dor de ochii tai caprui
Sa mor ïmď e dor
Te-ai indragostit de ea
M-am trezit deodata ca iubesc o fata
Doar ce am vazut-o m-am indragostit de ea
A trecut in graba nici gand sa ma vada
De cand am vazut-o ma tot gandesc la ea
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubire-n viata mea
Ea e oare-aleasa
Cu parul ca matasea
Doar ce am vazut-o m-am indragostit de ea
Nu stiu cum o cheama
Vreau sa ma bag in seama
Doar asa sa vada
M-am indragostit de ea
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubire-n viata mea
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
Versuri Marcel Pavel - Marcel pavel - m-am indragostit lulea
de pe http://www.versuri.ro
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubire-n viata mea
..........
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubire-n viata mea
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Marcel Pavel
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
......
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubïre...
Doar ce am vazut-o m-am indragostit de ea
A trecut in graba nici gand sa ma vada
De cand am vazut-o ma tot gandesc la ea
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubire-n viata mea
Ea e oare-aleasa
Cu parul ca matasea
Doar ce am vazut-o m-am indragostit de ea
Nu stiu cum o cheama
Vreau sa ma bag in seama
Doar asa sa vada
M-am indragostit de ea
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubire-n viata mea
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
Versuri Marcel Pavel - Marcel pavel - m-am indragostit lulea
de pe http://www.versuri.ro
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubire-n viata mea
..........
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubire-n viata mea
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Marcel Pavel
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
......
Te-ai indragostit lulea
Of, cum imi bate inima
M-apuca un dor
Nici noaptea nu mai pot s-adorm
Te-ai indragostit de ea
Of, m-am indragostit lulea
E cum spune lumea
Singura iubïre...
Indragostiti
Diminetile senine..langa tine le`am trait
Atingeri tandre....sarutul tau fierbinte
Cocktail`uri noaptea..
Iti mai aduci aminte?
Refren1
Inca-o noapte,si inca-o noapte
Printre valuri,printre soapte
Nu pot sa uit asa usor..
Amintirea noptilor..ce ne`a unit
Refren2
Indragostiti..nu pentru`o zi sau pentru`o luna
Indragostiti..ne sta bine impreuna
In ochii tai vad alta lume
Acum respir un aer nou
Simt in viata mea..o skimbare..
Iubirea care ne duce printre norï
Diminetile senine..langa tine le`am trait
Atingeri tandre....sarutul tau fierbinte
Cocktail`uri noaptea..
Iti mai aduci aminte?
Refren1
Inca-o noapte,si inca-o noapte
Printre valuri,printre soapte
Nu pot sa uit asa usor..
Amintirea noptilor..ce ne`a unit
Refren2
Indragostiti..nu pentru`o zi sau pentru`o luna
Indragostiti..ne sta bine impreuna
In ochii tai vad alta lume
Acum respir un aer nou
Simt in viata mea..o skimbare..
Iubirea care ne duce printre norï
Love in Brasil
Andreea Banica
I'm dreaming of a life with no regrets
I'm dreaming of the sun that never sets
That burns my heart
And takes my feels apart.
I'm dreaming of Brasil.
And then tomorrow found me miles away
With still a million different things to say
A smile gave me the sun
A key that's made of love
When I'm thinking of ...
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
My mind is always dancing when I'm here
The rhythm of the passion we can hear
The bossa nova beat
That makes me move my feet
We are dancing in Brasil
Versuri Andreea Banica - Love in brasil (varianta corecta)
de pe http://www.versuri.ro
And when the twilight beams the skies above
It make me hear the thrills of our love
I'm feeling high
And only you know why.
Together in Brasil
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
Na na na...
I could live like this forever
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like thïs forever
I'm dreaming of a life with no regrets
I'm dreaming of the sun that never sets
That burns my heart
And takes my feels apart.
I'm dreaming of Brasil.
And then tomorrow found me miles away
With still a million different things to say
A smile gave me the sun
A key that's made of love
When I'm thinking of ...
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
My mind is always dancing when I'm here
The rhythm of the passion we can hear
The bossa nova beat
That makes me move my feet
We are dancing in Brasil
Versuri Andreea Banica - Love in brasil (varianta corecta)
de pe http://www.versuri.ro
And when the twilight beams the skies above
It make me hear the thrills of our love
I'm feeling high
And only you know why.
Together in Brasil
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
Na na na...
I could live like this forever
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like this forever
Brasil ade, Brasil ade,
Brasil ade, ade la de la de la de.
Brasil ade.
I could live like thïs forever
Doar pentru tine
Marcel Pavel
doar pentru tine noaptea vine
doar pentru tine stele cad
vreau sa te simt iar langa mine
esti tot ce-am asteptat
vreau sa stiu ce simt
ochii tai ma mint
nu mai pot sa aud minciuni desarte
ce sa intamplat
cine-i vinovat
prea multe vise s-au pierdut in noapte
doar pentru tine noaptea vine
doar pentru tine stele cad
vreau sa te simt iar langa mine
esti tot ce-am asteptat
Versuri Marcel Pavel - Doar pentru tine
de pe http://www.versuri.ro
prea mult te-am iubit
mult am suferit
nu mai e nimic ca inainte
totul s-a schimbat
te-ai indepartat
si-au ramas in urma doar cuvinte
doar pentru tine noaptea vine
doar pentru tine stele cad
vreau sa te simt iar langa mine
esti tot ce-am asteptat
doar pentru tine noaptea vine
doar pentru tine stele cad
vreau sa te simt iar langa mine
estï tot ce-am asteptat X3
doar pentru tine noaptea vine
doar pentru tine stele cad
vreau sa te simt iar langa mine
esti tot ce-am asteptat
vreau sa stiu ce simt
ochii tai ma mint
nu mai pot sa aud minciuni desarte
ce sa intamplat
cine-i vinovat
prea multe vise s-au pierdut in noapte
doar pentru tine noaptea vine
doar pentru tine stele cad
vreau sa te simt iar langa mine
esti tot ce-am asteptat
Versuri Marcel Pavel - Doar pentru tine
de pe http://www.versuri.ro
prea mult te-am iubit
mult am suferit
nu mai e nimic ca inainte
totul s-a schimbat
te-ai indepartat
si-au ramas in urma doar cuvinte
doar pentru tine noaptea vine
doar pentru tine stele cad
vreau sa te simt iar langa mine
esti tot ce-am asteptat
doar pentru tine noaptea vine
doar pentru tine stele cad
vreau sa te simt iar langa mine
estï tot ce-am asteptat X3
Nu te mai am
de Marcel Pavel
Nu stiu cine sau ce oare
A facut asa
Sa dispara fara veste
Tot ce ne lega
Si pleci, si plec, si eu..
Imi trec degetele astazi
Iar prin parul tau,
Pentru cea din urma oara,
Si imi pare rau.
Ca pleci, si plec, si eu..
Refren:
Nu te mai am, ne-am pierdut pe undeva,
Sau poate crezi in cuvantul altcuiva.
Nu te mai am, oare ne-am iubit candva,
Sau n-ai fost, nu ai fost a mea. x2
Nu ai fost a mea, nu ai fost a mea,
Nu ai fost a mea..
In furtuni de ganduri
Uneori te alungam
Versuri Marcel Pavel - Nu te mai am (super corect)
de pe http://www.versuri.ro
Si apoi te cautam prin nopti si te chemam
Si-au fost ades si ploi .
Refren:
Nu te mai am, te-am pierdut pe undeva,
Sau poate crezi in cuvantul altcuiva
Nu te mai am, oare ne-am iubit candva,
Sau n-ai fost, nu ai fost a mea.
Nu ai fost a mea, nu ai fost a mea
Nu ai fost a mea
Nu te mai am, ne-am pierdut pe undeva
Sau poate crezi in cuvantul altcuiva
Nu te mai am, oare ne-am iubit candva
Sau n-ai fost, nu ai fost a mea. x2
Nu ai fost a mea, nu ai fost a mea
Nu ai fost a mea, nu aï fost a mea..
Nu stiu cine sau ce oare
A facut asa
Sa dispara fara veste
Tot ce ne lega
Si pleci, si plec, si eu..
Imi trec degetele astazi
Iar prin parul tau,
Pentru cea din urma oara,
Si imi pare rau.
Ca pleci, si plec, si eu..
Refren:
Nu te mai am, ne-am pierdut pe undeva,
Sau poate crezi in cuvantul altcuiva.
Nu te mai am, oare ne-am iubit candva,
Sau n-ai fost, nu ai fost a mea. x2
Nu ai fost a mea, nu ai fost a mea,
Nu ai fost a mea..
In furtuni de ganduri
Uneori te alungam
Versuri Marcel Pavel - Nu te mai am (super corect)
de pe http://www.versuri.ro
Si apoi te cautam prin nopti si te chemam
Si-au fost ades si ploi .
Refren:
Nu te mai am, te-am pierdut pe undeva,
Sau poate crezi in cuvantul altcuiva
Nu te mai am, oare ne-am iubit candva,
Sau n-ai fost, nu ai fost a mea.
Nu ai fost a mea, nu ai fost a mea
Nu ai fost a mea
Nu te mai am, ne-am pierdut pe undeva
Sau poate crezi in cuvantul altcuiva
Nu te mai am, oare ne-am iubit candva
Sau n-ai fost, nu ai fost a mea. x2
Nu ai fost a mea, nu ai fost a mea
Nu ai fost a mea, nu aï fost a mea..
My beautiful one
Xonia & Deepcentral
I could always see the love inside you're eyes
[ alright, alright, alright ]
I would feel so beautiful held in you're arms
[ alright, alright, alright ]
But it's time to live without you
'Cause I lost the love I had for you
I would feel so beautiful wraped in you're arms
[ alright, alright, alright ]
Ref:
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
I could always see the love inside you're eyes
[ alright, alright, alright ]
I would feel so beautiful held in you're arms
[ alright, alright, alright ]
But it's time to live without you
cause I lost the love I had for you
Versuri Xonia feat Deepcentral - My beautiful one
de pe http://www.versuri.ro
i would feel so beautiful wraped in you're arms
[ alright, alright, alright ]
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin' my beautïful one
I could always see the love inside you're eyes
[ alright, alright, alright ]
I would feel so beautiful held in you're arms
[ alright, alright, alright ]
But it's time to live without you
'Cause I lost the love I had for you
I would feel so beautiful wraped in you're arms
[ alright, alright, alright ]
Ref:
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
I could always see the love inside you're eyes
[ alright, alright, alright ]
I would feel so beautiful held in you're arms
[ alright, alright, alright ]
But it's time to live without you
cause I lost the love I had for you
Versuri Xonia feat Deepcentral - My beautiful one
de pe http://www.versuri.ro
i would feel so beautiful wraped in you're arms
[ alright, alright, alright ]
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin'
My beautiful one it's time to go
My beautifull one it mades me so...
Nothing hurts me hader
I said..nothin' hurts me harder..nothin' my beautïful one
Alejandro
Lady Gaga
Ştiu că suntem tineri şi ştiu că poate că mă iubeşti, dar eu nu pot fi cu tine aşa de acum înainte.
Alejandro...
Ohhh ohh
Ea are ambele mâini în buzunare
Şi nu se va uita la tine
Nu se va uita la tine.
Se ascunde prin iubire en su bolsito
Are o aură în jurul degetului ei
În jurul tău.
Ştii că eu te iubesc
Fierbinte precum Mexicul, bucură-te.
Acum trebuie să aleg
Nimic de pierdut
Nu mă striga.
Nu mă striga, Alejandro
Nu sunt a ta...
Nu sunt a ta, Fernando
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere
Doar un fum de ţigară mai mult şi hush...
Nu mă striga
Nu mă striga, Roberto
Alejandro, Alejandro
Ale Alejandro.
Ale Alejandro. (2x)
(Doar opreşte-te. Te rog. Lasă-mă să plec. Alejandro. Doar lasă-mă să plec.)
Ea nu e rănită, e doar o copilă.
Dar prietenul ei e ca un tată, ca un tată.
Şi toate acele flăcări care
Au ars înaintea lui...
Acum se va lupta cu foc
Trebuie stins răul
Ştii că eu te iubesc
Fierbinte precum Mexicul, bucură-te.
Acum trebuie să aleg
Versuri Lady GaGa - Alejandro - (romana)
de pe http://www.versuri.ro
Nimic de pierdut
Nu mă striga.
Nu mă striga, Alejandro
Nu sunt a ta...
Nu sunt a ta, Fernando
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere
Doar un fum de ţigară mai mult şi hush...
Nu mă striga
Nu mă striga, Roberto
Alejandro, Alejandro
Ale Alejandro.
Ale Alejandro. (2x)
Nu mă deranja, nu mă deranja, Alejandro
Nu mă striga, nu mă striga, Fernando
Nu sunt a ta, nu sunt a ta, Alejandro
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere, Fernando
Nu mă striga.
Nu mă striga, Alejandro
Nu sunt a ta...
Nu sunt a ta, Fernando
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere
Doar un fum de ţigară mai mult şi hush...
Nu mă striga
Nu mă striga, Roberto
Alejandro, Alejandro
Ale Alejandro.
Ale Alejandro. (2x)
Nu mă striga.
Nu mă striga, Alejandro
Nu sunt a ta...
Nu sunt a ta, Fernando
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere
Doar un fum de ţigară mai mult şi hush...
Nu mă striga
Nu mă strïga, Roberto
Alejandro.
Ştiu că suntem tineri şi ştiu că poate că mă iubeşti, dar eu nu pot fi cu tine aşa de acum înainte.
Alejandro...
Ohhh ohh
Ea are ambele mâini în buzunare
Şi nu se va uita la tine
Nu se va uita la tine.
Se ascunde prin iubire en su bolsito
Are o aură în jurul degetului ei
În jurul tău.
Ştii că eu te iubesc
Fierbinte precum Mexicul, bucură-te.
Acum trebuie să aleg
Nimic de pierdut
Nu mă striga.
Nu mă striga, Alejandro
Nu sunt a ta...
Nu sunt a ta, Fernando
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere
Doar un fum de ţigară mai mult şi hush...
Nu mă striga
Nu mă striga, Roberto
Alejandro, Alejandro
Ale Alejandro.
Ale Alejandro. (2x)
(Doar opreşte-te. Te rog. Lasă-mă să plec. Alejandro. Doar lasă-mă să plec.)
Ea nu e rănită, e doar o copilă.
Dar prietenul ei e ca un tată, ca un tată.
Şi toate acele flăcări care
Au ars înaintea lui...
Acum se va lupta cu foc
Trebuie stins răul
Ştii că eu te iubesc
Fierbinte precum Mexicul, bucură-te.
Acum trebuie să aleg
Versuri Lady GaGa - Alejandro - (romana)
de pe http://www.versuri.ro
Nimic de pierdut
Nu mă striga.
Nu mă striga, Alejandro
Nu sunt a ta...
Nu sunt a ta, Fernando
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere
Doar un fum de ţigară mai mult şi hush...
Nu mă striga
Nu mă striga, Roberto
Alejandro, Alejandro
Ale Alejandro.
Ale Alejandro. (2x)
Nu mă deranja, nu mă deranja, Alejandro
Nu mă striga, nu mă striga, Fernando
Nu sunt a ta, nu sunt a ta, Alejandro
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere, Fernando
Nu mă striga.
Nu mă striga, Alejandro
Nu sunt a ta...
Nu sunt a ta, Fernando
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere
Doar un fum de ţigară mai mult şi hush...
Nu mă striga
Nu mă striga, Roberto
Alejandro, Alejandro
Ale Alejandro.
Ale Alejandro. (2x)
Nu mă striga.
Nu mă striga, Alejandro
Nu sunt a ta...
Nu sunt a ta, Fernando
Nu vreau un sărut, nu vreau o atingere
Doar un fum de ţigară mai mult şi hush...
Nu mă striga
Nu mă strïga, Roberto
Alejandro.
Codrule, codrutule
de Mihai Eminescu
Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.
Ia, eu fac ce fac demult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac demult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.
Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.
Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea,
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa rămânem:
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
(Convorbiri Literare, XIII, 7, 1 octombrie 1879)
Codrule, codruţule,
Ce mai faci, drăguţule,
Că de când nu ne-am văzut
Multă vreme au trecut
Şi de când m-am depărtat,
Multă lume am îmblat.
Ia, eu fac ce fac demult,
Iarna viscolu-l ascult,
Crengile-mi rupându-le,
Apele-astupându-le,
Troienind cărările
Şi gonind cântările;
Şi mai fac ce fac demult,
Vara doina mi-o ascult
Pe cărarea spre izvor
Ce le-am dat-o tuturor,
Împlându-şi cofeile,
Mi-o cântă femeile.
Codrule cu râuri line,
Vreme trece, vreme vine,
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu întinereşti.
Ce mi-i vremea, când de veacuri
Stele-mi scânteie pe lacuri,
Că de-i vremea rea sau bună,
Vântu-mi bate, frunza-mi sună;
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea,
Numai omu-i schimbător,
Pe pământ rătăcitor,
Iar noi locului ne ţinem,
Cum am fost aşa rămânem:
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu izvoarele.
(Convorbiri Literare, XIII, 7, 1 octombrie 1879)
Iubind în taină
de Mihai Eminescu
Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placa ţie,
Căci în priviri citeam o veşnicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi şi blonde plete?
Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii… vin’ la sânu-mi.
Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placa ţie,
Căci în priviri citeam o veşnicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.
Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi,
Copila mea cu lungi şi blonde plete?
Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii… vin’ la sânu-mi.
Lasă-ţi lumea ta uitată
de Mihai Eminescu
Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.
Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.
Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.
Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.
Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.
Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.
Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.
Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.
De-al tău chip el se pătrunde
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.
Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.
E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi,
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!
Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.
Lasă-ţi lumea ta uitată,
Mi te dă cu totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime-n lume nu ne ştie.
Vin' cu mine, rătăceşte
Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptea se trezeşte
Glasul vechilor păduri.
Printre crengi scânteie stele,
Farmec dând cărării strâmte,
Şi afară doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Părul tău ţi se desprinde
Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.
Tânguiosul bucium sună,
L-ascultăm cu-atâta drag,
Pe când iese dulcea lună
Dintr-o rarişte de fag.
Îi răspunde codrul verde
Fermecat şi dureros,
Iară sufletu-mi se pierde
După chipul tău frumos.
Te desfaci c-o dulce silă,
Mai nu vrei şi mai te laşi,
Ochii tăi sunt plini de milă,
Chip de înger drăgălaş.
Iată lacul. Luna plină,
Poleindu-l, îl străbate;
El, aprins de-a ei lumină,
Simte-a lui singurătate.
Tremurând cu unde-n spume,
Între trestie le farmă
Şi visând o-ntreagă lume
Tot nu poate să adoarmă.
De-al tău chip el se pătrunde
Ca oglinda îl alege -
Ce priveşti zâmbind în unde?
Eşti frumoasă, se-nţelege.
Înălţimile albastre
Pleacă zarea lor pe dealuri,
Arătând privirii noastre
Stele-n ceruri, stele-n valuri.
E-un miros de tei în crânguri,
Dulce-i umbra de răchiţi,
Şi suntem atât de singuri
Şi atât de fericiţi!
Numai luna printre ceaţă
Varsă apelor văpaie,
Şi te află strânsă-n braţe,
Dulce dragoste bălaie.
Afară-i toamnă
de Mihai Eminescu
Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.
Afară-i toamnă, frunza 'mprăştiată,
Iar vântul svârlă 'n geamuri grele picuri;
Şi tu citeşti scrisori din roase plicuri
Şi într’un ceas gândeşti la viaţa toată.
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nimeni 'n uşa ta să bată;
Dar şi mai bine-i, când afară-i sloată,
Să stai visând la foc, de somn să picuri.
Şi eu astfel mă uit din jet de gânduri,
Visez la basmul vechiu al zânei Dochii,
În juru-mi ceaţa creşte rânduri-rânduri;
De odat’aud foşnirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scânduri...
Iar mâni subţiri şi reci mi-acoper ochii.
Si daca...
de Mihai Eminescu
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.
Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna
Pe langa plopii fara sot
de Mihai Eminescu
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.
De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;
O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.
Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.
Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.
Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţă capul tău
Se-ntoarce în zadar,
Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.
Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.
De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!
O zi din viaţă să-mi fi dat,
O zi mi-era de-ajuns;
O oră să fi fost amici,
Să ne iubim cu dor,
S-ascult de glasul gurii mici
O oră, şi să mor.
Dându-mi din ochiul tău senin
O rază dinadins,
În calea timpilor ce vin
O stea s-ar fi aprins;
Ai fi trăit în veci de veci
Şi rânduri de vieţi,
Cu ale tale braţe reci
Înmărmureai măreţ,
Un chip de-a pururi adorat
Cum nu mai au perechi
Acele zâne ce străbat
Din timpurile vechi.
Căci te iubeam cu ochi păgâni
Şi plini de suferinţi,
Ce mi-i lăsară din bătrâni
Părinţii din părinţi.
Azi nici măcar îmi pare rău
Că trec cu mult mai rar,
Că cu tristeţă capul tău
Se-ntoarce în zadar,
Căci azi le semeni tuturor
La umblet şi la port,
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.
Tu trebuia să te cuprinzi
De acel farmec sfânt,
Şi noaptea candelă s-aprinzi
Iubirii pe pământ.
De-or trece anii...
de Mihai Eminescu
De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăce,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".
M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăce;
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".
Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum".
De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăce,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un "nu ştiu cum" ş-un "nu ştiu ce".
M-a fermecat cu vro scânteie
Din clipa-n care ne văzum?
Deşi nu e decât femeie,
E totuşi altfel, "nu ştiu cum".
De-aceea una-mi este mie
De ar vorbi, de ar tăce;
Dac-al ei glas e armonie,
E şi-n tăcere-i "nu ştiu ce".
Astfel robit de-aceeaşi jale
Petrec mereu acelaşi drum...
În taina farmecelor sale
E-un "nu ştiu ce" ş-un "nu ştiu cum".
Sunt ani la mijloc
de Mihai Eminescu
Sunt ani la mijloc şi incă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.
Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere;
Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.
Sunt ani la mijloc şi incă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.
Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere;
Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.
Somnoroase pasarele
de Mihai Eminescu
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!
Doar isvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!
Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună,
Se ascund în rămurele -
Noapte bună!
Doar isvoarele suspină,
Pe când codrul negru tace;
Dorm şi florile-n grădină -
Dormi în pace!
Trece lebăda pe ape
Între trestii să se culce -
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!
Peste-a nopţii feerie
Se ridică mândra lună,
Totu-i vis şi armonie -
Noapte bună!
Pe aceeasi ulicioara
de Mihai Eminescu
Pe aceeaşi ulicioară
Bate luna la fereşti,
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai iveşti!
Şi aceiaşi pomi în floare
Crengi întind peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le fac să fie azi.
Altul este al tău suflet,
Alţii ochii tăi acum,
Numai eu, rămas acelaşi,
Bat mereu acelaşi drum.
Ah, subţire şi gingaşă
Tu păşeai încet, încet,
Dulce îmi veneai în umbra
Tăinuitului boschet
Şi lăsându-te la pieptu-mi,
Nu ştiam ce-i pe pământ,
Ne spuneam atât de multe
Făr-a zice un cuvânt.
Sărutări erau răspunsul
La-ntrebări îndeosebi,
Şi de alte cele-n lume
N-aveai vreme să întrebi.
Şi în farmecul vieţii-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-a zis femeia.
Vântul tremură-n perdele
Astăzi ca şi alte dăţi,
Numai tu de după ele
Vecinic nu te mai arăţi!
Pe aceeaşi ulicioară
Bate luna la fereşti,
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai iveşti!
Şi aceiaşi pomi în floare
Crengi întind peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le fac să fie azi.
Altul este al tău suflet,
Alţii ochii tăi acum,
Numai eu, rămas acelaşi,
Bat mereu acelaşi drum.
Ah, subţire şi gingaşă
Tu păşeai încet, încet,
Dulce îmi veneai în umbra
Tăinuitului boschet
Şi lăsându-te la pieptu-mi,
Nu ştiam ce-i pe pământ,
Ne spuneam atât de multe
Făr-a zice un cuvânt.
Sărutări erau răspunsul
La-ntrebări îndeosebi,
Şi de alte cele-n lume
N-aveai vreme să întrebi.
Şi în farmecul vieţii-mi
Nu ştiam că-i tot aceea
De te razimi de o umbră
Sau de crezi ce-a zis femeia.
Vântul tremură-n perdele
Astăzi ca şi alte dăţi,
Numai tu de după ele
Vecinic nu te mai arăţi!
Se zbate miezul noptii
de Mihai Eminescu
Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă.
Se bate miezul nopţii în clopotul de-aramă,
Şi somnul, vameş vieţii, nu vrea să-mi ieie vamă.
Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,
S-asamăn între-olaltă viaţă şi cu moarte;
Ci cumpăna gândirii-mi şi azi nu se mai schimbă,
Căci între amândouă stă neclintita limbă.
Floare-albastra
de Mihai Eminescu
- "Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.
În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile Asire
Şi întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!"
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
- "Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-isvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.
Acolo-n ochiu de pădure,
Lângă trestia cea lină
Şi sub bolta cea senină
Vom şedea în foi de mure.
Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romăniţă
Voi cerca de mă iubeşti.
Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.
De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţine de subsuoară,
Te-oi ţine de după gât.
Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?"
Înc-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
........................
Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!
- "Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.
În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile Asire
Şi întunecata mare;
Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!"
Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.
- "Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-isvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.
Acolo-n ochiu de pădure,
Lângă trestia cea lină
Şi sub bolta cea senină
Vom şedea în foi de mure.
Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romăniţă
Voi cerca de mă iubeşti.
Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.
De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţine de subsuoară,
Te-oi ţine de după gât.
Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime;
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?"
Înc-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!
........................
Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!
Singuratate
de Mihai Eminescu
Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Şi se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a ţesut păinjeniş
Şi prin cărţile în vravuri
Umblă şoarecii furiş.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Şi ascult cum învelişul
De la cărţi ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui!
Dar atuncea, greeri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...
Este Ea. Deşarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieţii-mi
E-o icoană de lumină.
Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau şoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
Cu perdelele lăsate,
Şed la masa mea de brad,
Focul pâlpâie în sobă,
Iară eu pe gânduri cad.
Stoluri, stoluri trec prin minte
Dulci iluzii. Amintiri
Ţârâiesc încet ca greeri
Pintre negre, vechi zidiri,
Sau cad grele, mângâioase
Şi se sfarmă-n suflet trist,
Cum în picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.
În odaie prin unghere
S-a ţesut păinjeniş
Şi prin cărţile în vravuri
Umblă şoarecii furiş.
În această dulce pace
Îmi ridic privirea-n pod
Şi ascult cum învelişul
De la cărţi ei mi le rod.
Ah! de câte ori voit-am
Ca să spânzur lira-n cui
Şi un capăt poeziei
Şi pustiului să pui!
Dar atuncea, greeri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Câteodată... prea arare...
A târziu când arde lampa,
Inima din loc îmi sare
Când aud că sună cleampa...
Este Ea. Deşarta casă
Dintr-o dată-mi pare plină,
În privazul negru-al vieţii-mi
E-o icoană de lumină.
Şi mi-i ciudă cum de vremea
Să mai treacă se îndură,
Când eu stau şoptind cu draga
Mână-n mână, gură-n gură.
Mai am un singur dor
de Mihai Eminescu
Mai am un singur dor
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt,
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
Mai am un singur dor
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.
Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.
Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.
Pe când cu zgomot cad
Isvoarele-ntr-una,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.
Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt,
Să-şi scuture creanga.
Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.
Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prietini,
O să-mi zâmbească iar.
Va geme de patemi
Al mării aspru cânt...
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.
Te duci
de Mihai Eminescu
Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochii-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.
Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos.
În faţă farmecul palorii
Şi ochi ce scânteie de vii,
Sunt umezi înfiorătorii
De linguşiri, de viclenii.
Când mă atingi, eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău, când treci,
De-al genei tale gingaş tremur
Atârnă viaţa mea pe veci.
Te duci şi rău n-o să-mi mai pară
De-acum de ziua cea de ieri,
Că nu am fost victimă iară
Neînduratelor dureri,
C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci
Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi,
Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci
Ca să mă faci să-mi ies din minţi.
Puteam numiri defăimătoare
În gândul meu să-ţi iscodesc,
Şi te uram cu-nverşunare,
Te blestemam, căci te iubesc.
De-acum nici asta nu-mi rămâne
Şi n-o să am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mâne,
Ca mâni toţi anii s-or urma -
O toamnă care întârzie
Pe-un istovit şi trist isvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.
Viaţa-mi pare-o nebunie
Sfârşită făr-a fi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă-n braţe te-am ţinut.
De-atunci, pornind a lui aripe,
S-a dus pe veci norocul meu -
Redă-mi comoara unei clipe
Cu ani de părere de rău!
Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochii-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.
Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos.
În faţă farmecul palorii
Şi ochi ce scânteie de vii,
Sunt umezi înfiorătorii
De linguşiri, de viclenii.
Când mă atingi, eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău, când treci,
De-al genei tale gingaş tremur
Atârnă viaţa mea pe veci.
Te duci şi rău n-o să-mi mai pară
De-acum de ziua cea de ieri,
Că nu am fost victimă iară
Neînduratelor dureri,
C-auzu-mi n-o să-l mai întuneci
Cu-a gurii dulci suflări fierbinţi,
Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci
Ca să mă faci să-mi ies din minţi.
Puteam numiri defăimătoare
În gândul meu să-ţi iscodesc,
Şi te uram cu-nverşunare,
Te blestemam, căci te iubesc.
De-acum nici asta nu-mi rămâne
Şi n-o să am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mâne,
Ca mâni toţi anii s-or urma -
O toamnă care întârzie
Pe-un istovit şi trist isvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.
Viaţa-mi pare-o nebunie
Sfârşită făr-a fi-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă-n braţe te-am ţinut.
De-atunci, pornind a lui aripe,
S-a dus pe veci norocul meu -
Redă-mi comoara unei clipe
Cu ani de părere de rău!
Inger si demon
de Mihai Eminescu
Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare -
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare,
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,
În biserica pustie, lângă arcul în părete,
Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;
Pe-a altarului icoană în de raze roşii frângeri,
Palidă şi mohorâtă Maica Domnului se vede.
O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură;
Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind
Şi cununi de flori uscate fâşâiesc amirosind
Ş-a copilei rugăciune tainic şopotit murmură.
Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,
Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează,
Coatele pe braţul crucii le destinde şi le-aşază,
Ochii cufundaţi în capu-i, fruntea tristă şi-ncreţită.
Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece,
Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braţ alb;
Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-alb
Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui faţă trece.
Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur - El un suflet apostat;
El , în umbra lui fatală, stă-ndărătnic răzemat -
La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează.
Pe un mur înalt şi rece de o marmură curată,
Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină,
Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină -
Umbra ei, ce ca şi dânsa stă în rugă-ngenuncheată.
Ce-ţi lipseşte oare ţie, blond copil cu-a ta mărire,
Cu de marmur-albă faţă şi cu mânile de ceară,
Văl - o negură diafană mestecată-n stele; - clară
E privirea-ţi inocentă sub a genelor umbrire;
Ce-ţi lipseşte să fii înger - aripi lungi şi constelate.
Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Două umbre de aripe ce se mişcă tremurânde,
Două aripe de umbră cătră ceruri ridicate.
O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază;
Lângă marmura cea albă văd fiinţa-i aeriană.
Peste viaţa-i inocentă, viaţa lui cea sântă plană,
Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchează.
Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este,
Însă aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;
Muri sfinţiţi de-a omenirii rugăciuni îndelungate
Văd aripile-i diafane şi de dânsele dau veste.
Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte,
Dară umbra-naripată a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor - spre-nchinăciune el genunchii-şi încovoaie
Şi ascultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte.
.......................................................................
Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele,
Trece-n lume fericită, înger, rege şi femeie;
El? - răscoală în popoare a distrugerii scânteie
Şi în inimi pustiite samănă gândiri rebele.
Despărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi între dânsa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,
Câteodat' - deşi arare - se-ntâlnesc, şi ochii lor
Se privesc, par a se soarbe în dorinţa lor aprinsă.
Ochii ei cei mari, albaştri, de blândeţe dulci şi moi,
Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoşi!
Şi pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş -
Se iubesc... Şi ce departe sunt deolaltă amândoi!
A venit un rege palid, şi coroana sa antică,
Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus,
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
Şi în mâna-i însceptrată, mâna ei îngustă, mică.
Dară nu - mute rămas-au buzele-i abia deschise,
Mută inima în pieptu-i, mâna ei trasă-ndărăt.
În a sufletului taină, ea iubea. Clar şi încet
Se ivea faţa de demon fecioreştile ei vise.
Ea-l vedea mişcând poporul cu idei reci, îndrăzneţe;
Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă;
El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimă
Contra tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunţi măreţe.
El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoară
În stindardul roş şi fruntea-i aspră-adâncă, încreţită,
Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită,
Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară.
.........................................................
Pe-un pat sărac asudă într-o lungă agonie
Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară şi subţire,
Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i ştie de ştire,
Nimeni soartea-i n-o-mblânzeşte, nimeni fruntea nu-i mângâie.
Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate
Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate
Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume!
A muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciunea
Ce-i ascunsă-n aste vorbe? - Să te simţi neliber, mic,
Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic,
Că domnesc în lume rele căror nu te poţi opune,
C-opunându-te la ele, tu viaţa-ţi risipeşti -
Şi când mori să vezi că-n lume vieţuit-ai în zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud nici e cu putinţă. Simţi că nimica nu eşti
Şi acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasă.
Cum a intrat el în viaţă! Cât amor de drept şi bine,
Câtă sinceră frăţie adusese el cu sine!
Şi răsplata? - Amărârea, care sufletu-i apasă.
Dar prin negurile negre, care ochii îi acopăr,
Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger,
Se aşază lin pe patu-i; ochii lui orbiţi de plângeri
Ea-i sarută. - De pe dânşii negurile se descopăr...
Este Ea . C-o mulţămire adâncă, nemaisimţită,
El în ochii ei se uită. - Mândră-i de înduioşere;
Ceasul ultim îi împacă toată viaţa-i de durere;
Ah! şopteşte el pe moarte - cine eşti ghicesc, iubită.
Am urmat pământul ista, vremea mea, viaţa, poporul
Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis;
El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimis
Pre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarea-i... e amorul.
Noaptea-n Doma întristată, prin lumini îngălbenite
A făcliilor de ceară care ard lângă altare -
Pe când bolta-n fundul Domei stă întunecoasă, mare,
Nepătrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,
În biserica pustie, lângă arcul în părete,
Genuncheată stă pe trepte o copilă ca un înger;
Pe-a altarului icoană în de raze roşii frângeri,
Palidă şi mohorâtă Maica Domnului se vede.
O făclie e înfiptă într-un stâlp de piatră sură;
Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind
Şi cununi de flori uscate fâşâiesc amirosind
Ş-a copilei rugăciune tainic şopotit murmură.
Cufundat în întuneric, lâng-o cruce mărmurită,
Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon El veghează,
Coatele pe braţul crucii le destinde şi le-aşază,
Ochii cufundaţi în capu-i, fruntea tristă şi-ncreţită.
Şi bărbia lui s-apasă de al pietrei umăr rece,
Părul său negru ca noaptea peste-al marmurei braţ alb;
Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-alb
Blând o rază mai aruncă ce peste-a lui faţă trece.
Ea un înger ce se roagă - El un demon ce visează;
Ea o inimă de aur - El un suflet apostat;
El , în umbra lui fatală, stă-ndărătnic răzemat -
La picioarele Madonei, tristă, sfântă, Ea veghează.
Pe un mur înalt şi rece de o marmură curată,
Albă ca zăpada iernei, lucie ca apa lină,
Se răsfrânge ca-n oglindă a copilei umbră plină -
Umbra ei, ce ca şi dânsa stă în rugă-ngenuncheată.
Ce-ţi lipseşte oare ţie, blond copil cu-a ta mărire,
Cu de marmur-albă faţă şi cu mânile de ceară,
Văl - o negură diafană mestecată-n stele; - clară
E privirea-ţi inocentă sub a genelor umbrire;
Ce-ţi lipseşte să fii înger - aripi lungi şi constelate.
Dar ce văd: Pe-a umbrei tale umeri vii ce se întinde?
Două umbre de aripe ce se mişcă tremurânde,
Două aripe de umbră cătră ceruri ridicate.
O, nu-i umbra ei aceea - este îngeru-i de pază;
Lângă marmura cea albă văd fiinţa-i aeriană.
Peste viaţa-i inocentă, viaţa lui cea sântă plană,
Lângă dânsa el se roagă, lângă ea îngenunchează.
Dar de-i umbra ei aceea - atunci Ea un înger este,
Însă aripile-i albe lumea-a le vedea nu poate;
Muri sfinţiţi de-a omenirii rugăciuni îndelungate
Văd aripile-i diafane şi de dânsele dau veste.
Te iubesc! - era să strige demonul în a lui noapte,
Dară umbra-naripată a lui buze le înmoaie;
Nu spre-amor - spre-nchinăciune el genunchii-şi încovoaie
Şi ascultă dus din lume a ei dulci şi timizi şoapte.
.......................................................................
Ea? - O fiică e de rege, blondă-n diadem de stele,
Trece-n lume fericită, înger, rege şi femeie;
El? - răscoală în popoare a distrugerii scânteie
Şi în inimi pustiite samănă gândiri rebele.
Despărţiţi de-a vieţii valuri, între el şi între dânsa
Veacuri sunt de cugetare, o istorie,-un popor,
Câteodat' - deşi arare - se-ntâlnesc, şi ochii lor
Se privesc, par a se soarbe în dorinţa lor aprinsă.
Ochii ei cei mari, albaştri, de blândeţe dulci şi moi,
Ce adânc pătrund în ochii lui cei negri furtunoşi!
Şi pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş -
Se iubesc... Şi ce departe sunt deolaltă amândoi!
A venit un rege palid, şi coroana sa antică,
Grea de glorii şi putere, l-a ei poale-ar fi depus,
Pe-ale tronului covoare ea piciorul de-ar fi pus
Şi în mâna-i însceptrată, mâna ei îngustă, mică.
Dară nu - mute rămas-au buzele-i abia deschise,
Mută inima în pieptu-i, mâna ei trasă-ndărăt.
În a sufletului taină, ea iubea. Clar şi încet
Se ivea faţa de demon fecioreştile ei vise.
Ea-l vedea mişcând poporul cu idei reci, îndrăzneţe;
Ce puternic e - gândi ea, cu-amoroasă dulce spaimă;
El prezentul îl răscoală cu-a gândirilor lui faimă
Contra tot ce grămădiră veacuri lungi şi frunţi măreţe.
El ades suit pe-o piatră cu turbare se-nfăşoară
În stindardul roş şi fruntea-i aspră-adâncă, încreţită,
Părea ca o noapte neagră de furtune-acoperită,
Ochii fulgerau şi vorba-i trezea furia vulgară.
.........................................................
Pe-un pat sărac asudă într-o lungă agonie
Tânărul. O lampă-ntinde limb-avară şi subţire,
Sfârâind în aer bolnav. - Nimeni nu-i ştie de ştire,
Nimeni soartea-i n-o-mblânzeşte, nimeni fruntea nu-i mângâie.
Ah! acele gânduri toate îndreptate contra lumei,
Contra legilor ce-s scrise, contra ordinii-mbrăcate
Cu-a lui Dumnezeu numire - astăzi toate-s îndreptate
Contra inimii murinde, sufletul vor să-i sugrume!
A muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciunea
Ce-i ascunsă-n aste vorbe? - Să te simţi neliber, mic,
Să vezi marile-aspiraţii că-s reduse la nimic,
Că domnesc în lume rele căror nu te poţi opune,
C-opunându-te la ele, tu viaţa-ţi risipeşti -
Şi când mori să vezi că-n lume vieţuit-ai în zadar:
O astfel de moarte-i iadul. Alte lacrimi, alt amar
Mai crud nici e cu putinţă. Simţi că nimica nu eşti
Şi acele gânduri negre mai nici a muri nu-l lasă.
Cum a intrat el în viaţă! Cât amor de drept şi bine,
Câtă sinceră frăţie adusese el cu sine!
Şi răsplata? - Amărârea, care sufletu-i apasă.
Dar prin negurile negre, care ochii îi acopăr,
Se apropie-argintoasă umbra nalt-a unui înger,
Se aşază lin pe patu-i; ochii lui orbiţi de plângeri
Ea-i sarută. - De pe dânşii negurile se descopăr...
Este Ea . C-o mulţămire adâncă, nemaisimţită,
El în ochii ei se uită. - Mândră-i de înduioşere;
Ceasul ultim îi împacă toată viaţa-i de durere;
Ah! şopteşte el pe moarte - cine eşti ghicesc, iubită.
Am urmat pământul ista, vremea mea, viaţa, poporul
Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis;
El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimis
Pre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarea-i... e amorul.
Departe sunt de tine
de Mihai Eminescu
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Ţi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc,
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Ţi parc-ai vrea a-mi spune ceva... apoi suspini...
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sărutări unim noi sărmanele vieţi...
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit, cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult...
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!
Trecut-au anii
de Mihai Eminescu
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!
Trecut-au anii ca nori lungi pe şesuri
Şi niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mişcară
Poveşti şi doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nţelese, pline de-nţelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfinţit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieţii,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereţii
Şi mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul creşte-n urma mea... mă-ntunec!
De ce nu-mi vii?
de Mihai Eminescu
Vezi, rîndunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sînul tău, de sînul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Cînd ne plimbam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atîtea ori, de-atîtea ori!
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scîntei…
Dar, oricît ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mîndră decît orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Tîrzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii…
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
Vezi, rîndunelele se duc,
Se scutur frunzele de nuc,
S-aşează bruma peste vii —
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
O, vino iar în al meu braţ,
Să te privesc cu mult nesaţ,
Să razim dulce capul meu
De sînul tău, de sînul tău!
Ţi-aduci aminte cum pe-atunci
Cînd ne plimbam prin văi şi lunci,
Te ridicam de subsuori
De-atîtea ori, de-atîtea ori!
În lumea asta sunt femei
Cu ochi ce izvorăsc scîntei…
Dar, oricît ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s!
Căci tu înseninezi mereu
Viaţa sufletului meu,
Mai mîndră decît orice stea,
Iubita mea, iubita mea!
Tîrzie toamnă e acum,
Se scutur frunzele pe drum,
Şi lanurile sunt pustii…
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii?
De cate ori, iubito?
de Mihai Eminescu
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de pasări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
................................................................
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de pasări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
................................................................
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.
De câte ori, iubito, de noi mi-aduc aminte,
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de pasări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
................................................................
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.
Oceanul cel de gheaţă mi-apare înainte
Pe bolta alburie o stea nu se arată,
Departe doară luna cea galbenă - o pată;
Iar peste mii de sloiuri de valuri repezite
O pasăre pluteşte cu aripi ostenite,
Pe când a ei pereche nainte tot s-a dus
C-un pâlc întreg de pasări, pierzându-se-n apus.
Aruncă pe-a ei urmă priviri suferitoare,
Nici rău nu-i pare-acuma, nici bine nu... ea moare,
Visându-se-ntr-o clipă cu anii înapoi.
................................................................
Suntem tot mai departe deolaltă amândoi,
Din ce în ce mai singur mă-ntunec şi îngheţ,
Când tu te pierzi în zarea eternei dimineţi.
Melancolie
de Mihai Eminescu
Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta,
Prin care trece alba regina noptii moarta.
O, dormi, o, dormi în pace printre faclii o mie
Si în mormânt albastru si-n pânze argintie,
In mausoleu-ti mândru, al cerurilor arc,
Tu adorat si dulce al noptilor monare!
Bogata în întinderi sta lumea-n promoroaca,
Ce sate si câmpie cu-n luciu val îmbraca;
Vazduhul scânteiaza si ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.
Si tintirimul singur cu strâmbe cruci vegheaza,
O cucuvaie sura pe una se asaza,
Clopotnita trosneste, în stâlpi izbeste toaca,
Si straveziul demon prin aer când sa treaca,
Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.
Biserica-n ruina
Sta cuvioasa, trista, pustie si batrâna,
Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vântul �
Se pare ca vrajeste si ca-i auzi cuvântul �
Nauntrul ei pe stâlpii-i, pareti, iconostas,
Abia conture triste si umbre au ramas;
Drept preot toarce-un greier un gând fin si obscur,
Drept dascal toaca cariul sub învechitul mur.
Credinta zugraveste icoanele-n biserici �
Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici,
Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste si umbre-au mai ramas.
In van mai caut lumea-mi în obositul creier,
Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier:
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi tiu,
Ea bate ca si cariul încet într-un sicriu.
Si când gândesc la viata-mi, îmi pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura,
Ca si când n-ar fi viata-mi, ca si când n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi tin la el urechea � si râd de câte-ascult
Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult.
(1876, 1 septembrie)
Parea ca printre nouri s-a fost deschis o poarta,
Prin care trece alba regina noptii moarta.
O, dormi, o, dormi în pace printre faclii o mie
Si în mormânt albastru si-n pânze argintie,
In mausoleu-ti mândru, al cerurilor arc,
Tu adorat si dulce al noptilor monare!
Bogata în întinderi sta lumea-n promoroaca,
Ce sate si câmpie cu-n luciu val îmbraca;
Vazduhul scânteiaza si ca unse cu var
Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar.
Si tintirimul singur cu strâmbe cruci vegheaza,
O cucuvaie sura pe una se asaza,
Clopotnita trosneste, în stâlpi izbeste toaca,
Si straveziul demon prin aer când sa treaca,
Atinge-ncet arama cu zimtii-aripei sale
De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale.
Biserica-n ruina
Sta cuvioasa, trista, pustie si batrâna,
Si prin ferestre sparte, prin usi tiuie vântul �
Se pare ca vrajeste si ca-i auzi cuvântul �
Nauntrul ei pe stâlpii-i, pareti, iconostas,
Abia conture triste si umbre au ramas;
Drept preot toarce-un greier un gând fin si obscur,
Drept dascal toaca cariul sub învechitul mur.
Credinta zugraveste icoanele-n biserici �
Si-n sufletu-mi pusese povestile-i feerici,
Dar de-ale vietii valuri, de al furtunii pas
Abia conture triste si umbre-au mai ramas.
In van mai caut lumea-mi în obositul creier,
Caci ragusit, tomnatec, vrajeste trist un greier:
Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi tiu,
Ea bate ca si cariul încet într-un sicriu.
Si când gândesc la viata-mi, îmi pare ca ea cura
Incet repovestita de o straina gura,
Ca si când n-ar fi viata-mi, ca si când n-as fi fost.
Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost
De-mi tin la el urechea � si râd de câte-ascult
Ca de dureri straine?... Parc-am murit de mult.
(1876, 1 septembrie)
Ce te legeni?
de Mihai Eminescu
- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!
- Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?
- De ce nu m-aş legăna,
Dacă trece vremea mea!
Ziua scade, noaptea creşte
Şi frunzişul mi-l răreşte.
Bate vântul frunza-n dungă -
Cântăreţii mi-i alungă;
Bate vântul dintr-o parte -
Iarna-i ici, vara-i departe.
Şi de ce să nu mă plec,
Dacă păsările trec!
Peste vârf de rămurele
Trec în stoluri rândurele,
Ducând gândurile mele
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pe rând, pe rând,
Zarea lumii-ntunecând,
Şi se duc ca clipele,
Scuturând aripele,
Şi mă lasă pustiit,
Vestejit şi amorţit
Şi cu doru-mi singurel,
De mă-ngân numai cu el!
Lasa-ti lumea
de Mihai Eminescu
Lasa-ti lumea ta uitata,
Mi te da cu totul mie,
De ti-ai da viata toata,
Nime-n lume nu ne stie.
Vin' cu mine, rataceste
Pe carari cu cotituri,
Unde noaptea se trezeste
Glasul vechilor paduri.
Printre crengi scanteie stele,
Farmec dand cararii stramte,
Si afara doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Parul tau ti se desprinde
Si frumos ti se mai sede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.
Tanguiosul bucium suna,
L-ascultam cu-atata drag,
Pe cand iese dulcea luna
Dintr-o rariste de fag.
Ii raspunde codrul verde
Fermecat si dureros,
Iara sufletu-mi se pierde
Dupa chipul tau frumos.
Te desfaci c-o dulce sila,
Mai nu vrei si mai te lasi,
Ochii tai sunt plini de mila,
Lasa-ti lumea ta uitata,
Mi te da cu totul mie,
De ti-ai da viata toata,
Nime-n lume nu ne stie.
Vin' cu mine, rataceste
Pe carari cu cotituri,
Unde noaptea se trezeste
Glasul vechilor paduri.
Printre crengi scanteie stele,
Farmec dand cararii stramte,
Si afara doar de ele
Nime-n lume nu ne simte.
Parul tau ti se desprinde
Si frumos ti se mai sede,
Nu zi ba de te-oi cuprinde,
Nime-n lume nu ne vede.
Tanguiosul bucium suna,
L-ascultam cu-atata drag,
Pe cand iese dulcea luna
Dintr-o rariste de fag.
Ii raspunde codrul verde
Fermecat si dureros,
Iara sufletu-mi se pierde
Dupa chipul tau frumos.
Te desfaci c-o dulce sila,
Mai nu vrei si mai te lasi,
Ochii tai sunt plini de mila,
Ce pot sa fac pentru tine
Nico
Ce pot sa fac pentru tine
Ca sa iti fie mai bine
Ce pot sa fac pt noi
Sa te aduc inapoi
De la pamant pan` la soare
De pe un varf pan` la mare
Iti dau eu inima mea s-o ascunzi undeva
Sa vorbesti cand esti singur cu ea
Noaptea eu te vad cand inchid ochii
Ziua tu esti raza care alunga norii
Tu esti cel pe care-l astept
Tu esti cel pe care-l astept mereu sa vina
Te simt chiar si-atunci cand nu esti
Te aud mereu
Chiar si-atunci cand nu vorbesti
Tu esti cel pe care-l astept
Tu esti cel pe care-l astept mereu sa vina
Ce pot sa scriu pentru tine
Sa ma-ntelegi cat mai bine
Ce pot sa cant pentru noi
Sa ne-auzim intre noi
Sunt un cuvant zis de soare
Sunt o petala ce moare
Fara inima ta
Fara dragostea ta
Mi se stinge incet inima.
Ce pot sa fac pentru tine
Ca sa iti fie mai bine
Ce pot sa fac pt noi
Sa te aduc inapoi
De la pamant pan` la soare
De pe un varf pan` la mare
Iti dau eu inima mea s-o ascunzi undeva
Sa vorbesti cand esti singur cu ea
Noaptea eu te vad cand inchid ochii
Ziua tu esti raza care alunga norii
Tu esti cel pe care-l astept
Tu esti cel pe care-l astept mereu sa vina
Te simt chiar si-atunci cand nu esti
Te aud mereu
Chiar si-atunci cand nu vorbesti
Tu esti cel pe care-l astept
Tu esti cel pe care-l astept mereu sa vina
Ce pot sa scriu pentru tine
Sa ma-ntelegi cat mai bine
Ce pot sa cant pentru noi
Sa ne-auzim intre noi
Sunt un cuvant zis de soare
Sunt o petala ce moare
Fara inima ta
Fara dragostea ta
Mi se stinge incet inima.
Dimineata
Holograf
Si crezi ca nu mai stii cum ma cheama,
Si crezi ca nu mai stii cine sunt,
Si crezi ca numai dragostea se destrama.
Am fost atata timp fara tine,
Dara vremea trece oricum fara noi.
Culorile se duc de la sine,
Daca toate sunt asa,
Nu e vina ta!
Si te-as intreba:
E dimineata
In alta viata?
Se-ntampla doar o singura data,
Si cauti toata viata apoi,
Dar nu mai gasesti niciodata!
Ne umplem apoi de durere,
Ne inchidem in suflet de tot,
Dar tot mai visam in tacere.
Daca tot a fost sa fie-asa,
Nu e vina ta!
Si te-as intreba:
E dimineata
In alta viata?
Si crezi ca nu mai stii cum ma cheama,
Si crezi ca nu mai stii cine sunt,
Si crezi ca numai dragostea se destrama.
Am fost atata timp fara tine,
Dara vremea trece oricum fara noi.
Culorile se duc de la sine,
Daca toate sunt asa,
Nu e vina ta!
Si te-as intreba:
E dimineata
In alta viata?
Se-ntampla doar o singura data,
Si cauti toata viata apoi,
Dar nu mai gasesti niciodata!
Ne umplem apoi de durere,
Ne inchidem in suflet de tot,
Dar tot mai visam in tacere.
Daca tot a fost sa fie-asa,
Nu e vina ta!
Si te-as intreba:
E dimineata
In alta viata?
Soare
Proconsul
Am trecut pe-acasa, ma-ntreb unde esti
Ai plecat aseara, azi, ma ocolesti.
Mi-as dori ca maine, usa la camera ta
Daca se deschide, sa-mi zambesti din ea.
Mai am o dorinta, si-astept un raspuns
Il intreb pe soare, unde s-a ascuns.
R: Daca va fi soare maine in camera ta
Totul va fi bine si-am sa-ti dau inima mea.
Daca nu e soare nici nu stii cat mi-e de greu.
Spune-mi de ce oare i-e greu sufletului meu.
A ramas acasa doar parfumul tau
Vrea sa ma imbete si sa-mi faca rau.
Am s-adorm cu gandul, chiar la usa ta
Daca se deschide te voi intreba
Stiu ca tii la mine, astept un raspuns
De ce-l tii pe soare, unde l-ai ascuns?
R: Daca va fi soare maine in camera ta
Totul va fi bine si-am sa-ti dau inima mea.
Daca nu e soare nici nu stii cat mi-e de greu.
Spune-mi de ce oare i-e greu sufletului meu.
Am trecut pe-acasa, ma-ntreb unde esti
Ai plecat aseara, azi, ma ocolesti.
Mi-as dori ca maine, usa la camera ta
Daca se deschide, sa-mi zambesti din ea.
Mai am o dorinta, si-astept un raspuns
Il intreb pe soare, unde s-a ascuns.
R: Daca va fi soare maine in camera ta
Totul va fi bine si-am sa-ti dau inima mea.
Daca nu e soare nici nu stii cat mi-e de greu.
Spune-mi de ce oare i-e greu sufletului meu.
A ramas acasa doar parfumul tau
Vrea sa ma imbete si sa-mi faca rau.
Am s-adorm cu gandul, chiar la usa ta
Daca se deschide te voi intreba
Stiu ca tii la mine, astept un raspuns
De ce-l tii pe soare, unde l-ai ascuns?
R: Daca va fi soare maine in camera ta
Totul va fi bine si-am sa-ti dau inima mea.
Daca nu e soare nici nu stii cat mi-e de greu.
Spune-mi de ce oare i-e greu sufletului meu.
dor de tine, dor de noi
HI-Q
Deseori ma intreb 'Oare-ti amintesti de mine?'
Uneori cand ma trezesc as vrea sa fii iar langa mine.
A trecut atata timp
Nu mai stiu sa-ti spun ce simt
Si mi-e dor de tine, mi-e dor de noi
Si-as vrea sa te am langa mine.
Ref.
In fiecare noapte visez sa-mi fii aproape
Stii, mi-e dor de tine, dor de noi
In fiecare noapte visez sa-mi fii aproape
Stiu, pentru mine, pentru noi e prea tarziu.
Deseori tot ce simt mi-aminteste de tine
Uneori, chiar si acum, plang si mi-e dor de tine.
A trecut atata timp
Nu mai stiu sa-ti spun ce simt
Si mi-e dor de tine, mi-e dor de noi
Si-as vrea sa te am langa mine.
Ref. (x2)
Pentru mine, pentru noi e prea tarziu
Deseori ma intreb 'Oare-ti amintesti de mine?'
Uneori cand ma trezesc as vrea sa fii iar langa mine.
A trecut atata timp
Nu mai stiu sa-ti spun ce simt
Si mi-e dor de tine, mi-e dor de noi
Si-as vrea sa te am langa mine.
Ref.
In fiecare noapte visez sa-mi fii aproape
Stii, mi-e dor de tine, dor de noi
In fiecare noapte visez sa-mi fii aproape
Stiu, pentru mine, pentru noi e prea tarziu.
Deseori tot ce simt mi-aminteste de tine
Uneori, chiar si acum, plang si mi-e dor de tine.
A trecut atata timp
Nu mai stiu sa-ti spun ce simt
Si mi-e dor de tine, mi-e dor de noi
Si-as vrea sa te am langa mine.
Ref. (x2)
Pentru mine, pentru noi e prea tarziu
Stai cu mine
Compact
I:
Daca vine seara si nu esti nicaieri
Casa mea e goala, asa a fost si ieri
In fiecare clipa vreau sa fii din nou aici
Sa aud chiar de la tine ca nu mai vrei sa pleci.
Oriunde in casa asta tu ai lasat ceva
Parfumuri si dantele pastreaza aroma ta
Dar nu mai vreau o amintire, vreau sa te ating
Nu mai vreau niste iluzii, vesnic sa ma plimb.
:
Stai cu mine in fiecare zi
Stai cu mine, te rog nu te grabi
Stai cu mine si am sa-ti spun intotdeauna te iubesc.
II:
Ne stim de-atata vreme dar inca n-am aflat
De ce ai plecat in graba, de ce te-ai suparat
E poate doar o aventura, poate altceva
Mi-e asa de dor de tine si nu te pot uita.
Cand ziua se stinge in noapte
Formez iarasi numarul tau
Pe fir se-aud mii de soapte
Dar tot ce vreau s-aud e glasul tau.
I:
Daca vine seara si nu esti nicaieri
Casa mea e goala, asa a fost si ieri
In fiecare clipa vreau sa fii din nou aici
Sa aud chiar de la tine ca nu mai vrei sa pleci.
Oriunde in casa asta tu ai lasat ceva
Parfumuri si dantele pastreaza aroma ta
Dar nu mai vreau o amintire, vreau sa te ating
Nu mai vreau niste iluzii, vesnic sa ma plimb.
:
Stai cu mine in fiecare zi
Stai cu mine, te rog nu te grabi
Stai cu mine si am sa-ti spun intotdeauna te iubesc.
II:
Ne stim de-atata vreme dar inca n-am aflat
De ce ai plecat in graba, de ce te-ai suparat
E poate doar o aventura, poate altceva
Mi-e asa de dor de tine si nu te pot uita.
Cand ziua se stinge in noapte
Formez iarasi numarul tau
Pe fir se-aud mii de soapte
Dar tot ce vreau s-aud e glasul tau.
Ce e amorul?
de Mihai Eminescu
Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Cãci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sã n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pãmânt
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas fãcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Cãci scris a fost ca viata ta
De doru-i sã nu-ncapa,
Cãci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
Ce e amorul? E un lung
Prilej pentru durere,
Cãci mii de lacrimi nu-i ajung
Si tot mai multe cere.
De-un semn în treacat de la ea
El sufletul ti-l leaga,
Incit sã n-o mai poti uita
Viata ta intreaga.
Dar inca de te-asteapta-n prag
In umbra de unghere,
De se-ntilneste drag cu drag
Cum inima ta cere:
Dispar si cerul si pãmânt
Si pieptul tau se bate,
Si totu-atirna de-un cuvint
Soptit pe jumatate.
Te urmareste saptamini
Un pas fãcut alene,
O dulce stringere de mini,
Un tremurat de gene.
Te urmaresc luminatori
Ca soarele si luna,
Si peste zi de-atitea ori
Si noaptea totdeauna.
Cãci scris a fost ca viata ta
De doru-i sã nu-ncapa,
Cãci te-a cuprins asemenea
Lianelor din apa.
Love the way you lie...
Rihanna si Eminem
Rihanna:
Doar stai acolo si ma privesti arzand,
Dar e in regula, pentru ca imi place modul in care doare.
Doar stai acolo si ma auzi plangand,
Dar e in regula pentru ca iubesc modul in care minti.
… iubesc modul in care minti…
Eminem:
Nu pot spune exact ce e, pot spune doar ce simt
Si acum, e ca si cum as avea un cutit de otel in trahee
Nu pot respira, dar inca lupt, cat inca pot
Atata timp cat cat ceea ce e rau pare sa fie bine
E ca si cum as zbura
Drogat de dragoste, imbatat de ura
Devin narcoman
Si iubesc modul in care sufar
Ma sufoc
Si chiar cand sunt pe punctul de a ma ineca
Ma resusciteaza
La dracu, ma uraste si iubesc asta
Stai. Unde te duci? Te parasesc.
Ba nu, nu o faci. Vino inapoi.
Ne intoarcem de unde am plecat
Si o luam iar de la capat.
E o nebunie, pentru ca atunci cand e bine, e fantastic
Eu sunt Superman, avand vantul in spate, iar ea e Lois Lane
Dar cand e rau, e groaznic, imi e rusine
Am cedat, cine e tipul ala? Nici macar nu ii stiu numele
Am pus mainile pe ea,niciodata nu m-am injosit atat de rau
Presupun ca nu imi cunosc propria forta.
Rihanna:
Doar stai acolo si ma privesti arzand,
Dar e in regula, pentru ca imi place modul in care doare.
Doar stai acolo si ma auzi plangand,
Dar e in regula pentru ca iubesc modul in care minti.
Eminem:
Ai iubit vreodata o persoana atat de mult
Incat abia poti respira cand sunteti impreuna?
Va intalniti si nici unul nu stie ce s-a intamplat
Ai sentimentul acela .. cald, pufos..
Acei fluturi, obisnuiai sa ii ai
Acum nu mai suporti sa o ai in fata ochilor.
Ai jurat ca nu o vei lovi niciodata, ca nu vei face nimic sa o ranesti
Acum sunteti fata in fata si aruncati venin prin cuvinte
O impingi, va trageti de par, zgarieturi, ciupituri, muscaturi,
O arunci la pamant si o tii acolo, pierdut in moment.
Furia a pus stapanire pe voi, va controleaza.
Versuri Eminem Feat Rihanna - Love the way you lie (in romana)
de pe http://www.versuri.ro
Toti spun ca e mai bine sa porniti pe drumuri separate, ei nu stiu..
Pentru ca azi,
Asta era ieri, ziua de ieri s-a terminat,
E o zi diferita, si suna precum cantecul unor discuri frante.
Dar i-ai promis, data viitoare te vei abtine,
Nu mai primesti alta sansa, viata nu e un joc Nintendo
Dar ai mintit din nou, si acum stai la fereastra si o privesti plecand
Presupun ca de asta i se spune “window pane” *
Rihanna:
Doar stai acolo si ma privesti arzand,
Dar e in regula, pentru ca imi place modul in care doare.
Doar stai acolo si ma auzi plangand,
Dar e in regula pentru ca iubesc modul in care minti.
Eminem:
Stiu ca am spus lucruri, am facut lucruri, fara sa vrem
Si am revenit in aceleasi tipare, aceeasi rutina
Dar temperamental tau e la fel de rau ca al meu
Esti la fel ca mine, cand vine vorba de dragoste esti la fel de oarba
Pui, te rog vino inapoi, nu ai fost tu de vina, pui, eu am fost
Poate ca relatia noastra nu e atat de nebuneasca precum pare
Poate ca asta se rezulta cand o tornada intalneste un vulcan
Tot ce stiu e ca te iubesc prea mult ca sa plec.
Vino inauntru, ia-ti bagajele din drum
Nu auzi sinceritate in vocea mea cand vorbesc?
Ti-am spus ca e vina mea, uita-te in ochii mei
Data viitoare o sa tintesc peretele cu pumnul
Data viitoare? Nu va fi nici o “data viitoare”
Imi cer iertare desi stiu ca sunt doar minciuni
M-am plictisit de atatea jocuri, tot ce vreau e sa vina inapoi
Stiu ca sunt un mincinos si daca da dracu’ sa mai incerce vreodata sa plece
O sa o leg de pat si o sa dau foc la casa.
Rihanna:
Doar stai acolo si ma privesti arzand,
Dar e in regula, pentru ca imi place modul in care doare.
Doar stai acolo si ma auzi plangand,
Dar e in regula pentru ca iubesc modul in care minti.
… iubesc modul in care minti…
… iubesc modul in care mintï…
Rihanna:
Doar stai acolo si ma privesti arzand,
Dar e in regula, pentru ca imi place modul in care doare.
Doar stai acolo si ma auzi plangand,
Dar e in regula pentru ca iubesc modul in care minti.
… iubesc modul in care minti…
Eminem:
Nu pot spune exact ce e, pot spune doar ce simt
Si acum, e ca si cum as avea un cutit de otel in trahee
Nu pot respira, dar inca lupt, cat inca pot
Atata timp cat cat ceea ce e rau pare sa fie bine
E ca si cum as zbura
Drogat de dragoste, imbatat de ura
Devin narcoman
Si iubesc modul in care sufar
Ma sufoc
Si chiar cand sunt pe punctul de a ma ineca
Ma resusciteaza
La dracu, ma uraste si iubesc asta
Stai. Unde te duci? Te parasesc.
Ba nu, nu o faci. Vino inapoi.
Ne intoarcem de unde am plecat
Si o luam iar de la capat.
E o nebunie, pentru ca atunci cand e bine, e fantastic
Eu sunt Superman, avand vantul in spate, iar ea e Lois Lane
Dar cand e rau, e groaznic, imi e rusine
Am cedat, cine e tipul ala? Nici macar nu ii stiu numele
Am pus mainile pe ea,niciodata nu m-am injosit atat de rau
Presupun ca nu imi cunosc propria forta.
Rihanna:
Doar stai acolo si ma privesti arzand,
Dar e in regula, pentru ca imi place modul in care doare.
Doar stai acolo si ma auzi plangand,
Dar e in regula pentru ca iubesc modul in care minti.
Eminem:
Ai iubit vreodata o persoana atat de mult
Incat abia poti respira cand sunteti impreuna?
Va intalniti si nici unul nu stie ce s-a intamplat
Ai sentimentul acela .. cald, pufos..
Acei fluturi, obisnuiai sa ii ai
Acum nu mai suporti sa o ai in fata ochilor.
Ai jurat ca nu o vei lovi niciodata, ca nu vei face nimic sa o ranesti
Acum sunteti fata in fata si aruncati venin prin cuvinte
O impingi, va trageti de par, zgarieturi, ciupituri, muscaturi,
O arunci la pamant si o tii acolo, pierdut in moment.
Furia a pus stapanire pe voi, va controleaza.
Versuri Eminem Feat Rihanna - Love the way you lie (in romana)
de pe http://www.versuri.ro
Toti spun ca e mai bine sa porniti pe drumuri separate, ei nu stiu..
Pentru ca azi,
Asta era ieri, ziua de ieri s-a terminat,
E o zi diferita, si suna precum cantecul unor discuri frante.
Dar i-ai promis, data viitoare te vei abtine,
Nu mai primesti alta sansa, viata nu e un joc Nintendo
Dar ai mintit din nou, si acum stai la fereastra si o privesti plecand
Presupun ca de asta i se spune “window pane” *
Rihanna:
Doar stai acolo si ma privesti arzand,
Dar e in regula, pentru ca imi place modul in care doare.
Doar stai acolo si ma auzi plangand,
Dar e in regula pentru ca iubesc modul in care minti.
Eminem:
Stiu ca am spus lucruri, am facut lucruri, fara sa vrem
Si am revenit in aceleasi tipare, aceeasi rutina
Dar temperamental tau e la fel de rau ca al meu
Esti la fel ca mine, cand vine vorba de dragoste esti la fel de oarba
Pui, te rog vino inapoi, nu ai fost tu de vina, pui, eu am fost
Poate ca relatia noastra nu e atat de nebuneasca precum pare
Poate ca asta se rezulta cand o tornada intalneste un vulcan
Tot ce stiu e ca te iubesc prea mult ca sa plec.
Vino inauntru, ia-ti bagajele din drum
Nu auzi sinceritate in vocea mea cand vorbesc?
Ti-am spus ca e vina mea, uita-te in ochii mei
Data viitoare o sa tintesc peretele cu pumnul
Data viitoare? Nu va fi nici o “data viitoare”
Imi cer iertare desi stiu ca sunt doar minciuni
M-am plictisit de atatea jocuri, tot ce vreau e sa vina inapoi
Stiu ca sunt un mincinos si daca da dracu’ sa mai incerce vreodata sa plece
O sa o leg de pat si o sa dau foc la casa.
Rihanna:
Doar stai acolo si ma privesti arzand,
Dar e in regula, pentru ca imi place modul in care doare.
Doar stai acolo si ma auzi plangand,
Dar e in regula pentru ca iubesc modul in care minti.
… iubesc modul in care minti…
… iubesc modul in care mintï…
Vorbeste lumea
Estrada
Tare-i urat fara livrari la domiciliu
Si-n asa momente ca tre` sa-mi folosesc mobilu`
pa moment cand tre' sa folosesc mobilul
E rau, rau cand ma-ntrebi daca a fost tare
Dar nu-s, nu-s in stare sa-ti raspund la-ntrebare
Asa ca strang din cur, da' strang provizii
Cand n-am, vand mobilu' si-mi bat la usa dealerii
Sticla si paharul pline, gandul personal
Imi permit sa cad pe jos ca am covor persan!
Am tras vorba 'pasaricii' in format MP3
Ce ma-ntreaba intruna `Nepoate sigur mai vrei?`
Dar eu as scoate la vanzare daca as putea un om de stat
In schimbul unui vin si seminte de plantat
Dar vezi tu cum e si un caine e tinut in lant?
Pe domnul presedinte-l tine un carnat de brat
Dar trag cu putere, cu putere
Las o poza la vedere
Ca din cand in cand uit sa-mi iau `La revedere`
Refren 1
Bai Mitza zic astia ca fumezi prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica bei prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica esti treaz doar lunea! Ce zici??
Ete ... vorbeste lumea ma!
Bai Mitza zic astia ca fumezi prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica bei prea mult!
Si?!
Da ma, si cica esti treaz doar lunea! Ce zici??
Ete ... vorbeste lumea ma!
Versuri Estradda - Vorbeste lumea(corect)
de pe http://www.versuri.ro
Nu sunt alcoolic, ca bautura e efemera
Da' cand ma rup, ma rup ca Andreea Balan pe scena
N-am nici o problema, n-am nevoie de pahar
Dispare sticla de pe masa parca-r fi Omar Haissam
Neam de neamu' meu de la maimuta-ncoace
N-a returnat bautura da' a strans capace
Bai drace, bai .. fa-l atent pe ospatar
Nu ne trata cu c*ru' ba! Sau ce, esti poponar?
N-am habar si habar n-am ce zi e azi
Da' nu conteaza
Ba io beau, ia sa vedem cine ma copiaza!?
Lasa berea pe masa
Lasa blonda pe masa
Lasa iarba sa arza'
Lasa fusta sa caza'
Ce zici papusa?? Ca ti-ai pierdut virginitatea?
Pai ce eu sunt Lazarus vrei sa .. ti-o caut noaptea?
Ba .. ba eu plec da' nu plec sa dorm
Noapte buna domnilor ..buna .. doamnelor!
Refren 2
Bai Joni [ Johnny :-?? ] zic astia ca fumezi prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica bei prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica esti treaz doar lunea! Ce zici?
Ete ... vorbeste lumea ma!
Bai Joni [ Johnny :-?? ] zic astia ca fumezi prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica bei prea mult!
Serios?!
Da ma, si cica esti treaz doar lunea! Ce zïcï?
Ete ... vorbeste lumea ma!
Tare-i urat fara livrari la domiciliu
Si-n asa momente ca tre` sa-mi folosesc mobilu`
pa moment cand tre' sa folosesc mobilul
E rau, rau cand ma-ntrebi daca a fost tare
Dar nu-s, nu-s in stare sa-ti raspund la-ntrebare
Asa ca strang din cur, da' strang provizii
Cand n-am, vand mobilu' si-mi bat la usa dealerii
Sticla si paharul pline, gandul personal
Imi permit sa cad pe jos ca am covor persan!
Am tras vorba 'pasaricii' in format MP3
Ce ma-ntreaba intruna `Nepoate sigur mai vrei?`
Dar eu as scoate la vanzare daca as putea un om de stat
In schimbul unui vin si seminte de plantat
Dar vezi tu cum e si un caine e tinut in lant?
Pe domnul presedinte-l tine un carnat de brat
Dar trag cu putere, cu putere
Las o poza la vedere
Ca din cand in cand uit sa-mi iau `La revedere`
Refren 1
Bai Mitza zic astia ca fumezi prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica bei prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica esti treaz doar lunea! Ce zici??
Ete ... vorbeste lumea ma!
Bai Mitza zic astia ca fumezi prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica bei prea mult!
Si?!
Da ma, si cica esti treaz doar lunea! Ce zici??
Ete ... vorbeste lumea ma!
Versuri Estradda - Vorbeste lumea(corect)
de pe http://www.versuri.ro
Nu sunt alcoolic, ca bautura e efemera
Da' cand ma rup, ma rup ca Andreea Balan pe scena
N-am nici o problema, n-am nevoie de pahar
Dispare sticla de pe masa parca-r fi Omar Haissam
Neam de neamu' meu de la maimuta-ncoace
N-a returnat bautura da' a strans capace
Bai drace, bai .. fa-l atent pe ospatar
Nu ne trata cu c*ru' ba! Sau ce, esti poponar?
N-am habar si habar n-am ce zi e azi
Da' nu conteaza
Ba io beau, ia sa vedem cine ma copiaza!?
Lasa berea pe masa
Lasa blonda pe masa
Lasa iarba sa arza'
Lasa fusta sa caza'
Ce zici papusa?? Ca ti-ai pierdut virginitatea?
Pai ce eu sunt Lazarus vrei sa .. ti-o caut noaptea?
Ba .. ba eu plec da' nu plec sa dorm
Noapte buna domnilor ..buna .. doamnelor!
Refren 2
Bai Joni [ Johnny :-?? ] zic astia ca fumezi prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica bei prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica esti treaz doar lunea! Ce zici?
Ete ... vorbeste lumea ma!
Bai Joni [ Johnny :-?? ] zic astia ca fumezi prea mult!
Ai ma?!
Da ma, si cica bei prea mult!
Serios?!
Da ma, si cica esti treaz doar lunea! Ce zïcï?
Ete ... vorbeste lumea ma!
Dascalita
de Filip Ioana
Când, tremurându-si jalea si sfiala,
Un cânt pribeag îmbratiseaza firea,
Si-un trandafir crescut în umbra moare,
Si soare nu-i sa-i plânga risipirea,
Eu plâng atunci, caci tu-mi rasai în zare,
A vremii noastre dreapta mucenita,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnica, balaie dascalita.
Ca stralucirea ochilor tai limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestita,
Tu esti din leagan sora cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispita.
Cununa ta de zile si de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zapada,
Si mâna nu-i atâtea stiutoare.
Mosnegi, ceteti ai cartilor din strana,
Din graiul tau culeg învatatura,
E scrisa parca-n zâmbetele tale
Seninatatea slovei din scriptura.
În barba lor, carunta ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Caci vad aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoala si cuminte.
La tine vin nevestele sa-si plânga
Feciorii dusi în slujba la-mparatul,
Si tu ascunzi o lacrima-ntre slove,
În alte tari când le trimiti oftatul...
Si fete vin, sa le-nfloresti altita,
La pragul tau e plina ulicioara,
Si fetele îsi sopotesc în taina:
"Ce mâini frumoase are domnisoara!"
...Asa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioara,
Iar capatâiul somnului tau vitreg
De-un vis desert zadarnic se-nfioara.
Tu parc-auzi cum picura la geamuri
Un ciripit de pui de rândunica
Si-un gând razlet îti înfierbânta tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfânta frica.
Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Îsi misca-ncet podoaba lui bolnava,
Ca din cadelniti fumul de tamâie,
Prelung se zbate frunza din dumbrava.
Tu stai în prag, si din fragar o frunza
La sânul tau s-a coborât sa moara,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasa domnisoara...
Când, tremurându-si jalea si sfiala,
Un cânt pribeag îmbratiseaza firea,
Si-un trandafir crescut în umbra moare,
Si soare nu-i sa-i plânga risipirea,
Eu plâng atunci, caci tu-mi rasai în zare,
A vremii noastre dreapta mucenita,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnica, balaie dascalita.
Ca stralucirea ochilor tai limpezi,
Poveste nu-i mai jalnic povestita,
Tu esti din leagan sora cu sfiala,
Pe buza ta n-a tremurat ispita.
Cununa ta de zile si de visuri
Au împletit-o rele ursitoare,
Ca fruntea ta nu-i frunte de zapada,
Si mâna nu-i atâtea stiutoare.
Mosnegi, ceteti ai cartilor din strana,
Din graiul tau culeg învatatura,
E scrisa parca-n zâmbetele tale
Seninatatea slovei din scriptura.
În barba lor, carunta ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Caci vad aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoala si cuminte.
La tine vin nevestele sa-si plânga
Feciorii dusi în slujba la-mparatul,
Si tu ascunzi o lacrima-ntre slove,
În alte tari când le trimiti oftatul...
Si fete vin, sa le-nfloresti altita,
La pragul tau e plina ulicioara,
Si fetele îsi sopotesc în taina:
"Ce mâini frumoase are domnisoara!"
...Asa, grijind copiii altor mame,
Te stingi zâmbind în calea ta, fecioara,
Iar capatâiul somnului tau vitreg
De-un vis desert zadarnic se-nfioara.
Tu parc-auzi cum picura la geamuri
Un ciripit de pui de rândunica
Si-un gând razlet îti înfierbânta tâmpla,
Cu tine-adoarme-o dulce, sfânta frica.
Sfios, amurgul toamnei mohorâte
Îsi misca-ncet podoaba lui bolnava,
Ca din cadelniti fumul de tamâie,
Prelung se zbate frunza din dumbrava.
Tu stai în prag, si din fragar o frunza
La sânul tau s-a coborât sa moara,
Iar vântul spune crengilor plecate
Povestea ta, frumoasa domnisoara...
Poveste sentimentala
de Nichita Stanescu
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei,tu – la cealalta,ca doua toarte de amfora.Numai cuvintele zburau între noi,înainte si înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zarit,si deodata,îmi lasam un genunchi,iar cotul mi-l înfigeam în pamânt,numai ca sa privesc iarba-nclinata de caderea vreunui cuvânt,ca pe sub laba unui leu alergând.
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des. Eu stateam la o margine-a orei,tu – la cealalta,ca doua toarte de amfora.Numai cuvintele zburau între noi,înainte si înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zarit,si deodata,îmi lasam un genunchi,iar cotul mi-l înfigeam în pamânt,numai ca sa privesc iarba-nclinata de caderea vreunui cuvânt,ca pe sub laba unui leu alergând.
De dragoste
de Nichita Stanescu
Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mana ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.
Ea sta plictisita si foarte frumoasa
parul ei negru este suparat
mana ei luminoasa
demult m-a uitat, -
demult s-a uitat si pe sine
cum atirna pe ceafa scaunului.
Ce bine ca esti
de Nichita Stanescu
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.
Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cântece diferite, lovindu-se amestecându-se,
douâ culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, întoarsa spre pamânt,
una foarte de sus, aproape rupta
în înfrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntâmplarii ca sunt.
duminică, septembrie 12, 2010
Atunci ,cuvintele...
de No Name
Intamplator sunt barbatul cu umbrela la purtator. Pentru mine cuvintele risipite pe strada nu sunt gunoaie, eu le strang le reconditionez si le redau zambetul si stralucirea de odinioara.
Cand pe malul apei ne plimbam in trasura neacoperita si birjarul insistent, un trubadur batranel, ne racorea visarea in arsita verii… atunci am vazut in zabetul lui, o cheie sol, pe portativul virtual
, a odei dreptatii…
Atunci pentru prima oara, norii grei de sfada s-au asternut peste bucuria revederii noastre… am intors umbrela adunand in ea resturile ramase de la dezmatul cuvintelor jignitoare ce zburau spre mine.
Am hotarat sa le redau sensul, atunci am hotarat sa le reciclez, atunci am hotarat sa le iubesc asa cum sunt…
Intamplator sunt barbatul cu umbrela la purtător care recicleaza cuvintele risipite pe strada, printre gunoaie…
Intamplator sunt barbatul cu umbrela la purtator. Pentru mine cuvintele risipite pe strada nu sunt gunoaie, eu le strang le reconditionez si le redau zambetul si stralucirea de odinioara.
Cand pe malul apei ne plimbam in trasura neacoperita si birjarul insistent, un trubadur batranel, ne racorea visarea in arsita verii… atunci am vazut in zabetul lui, o cheie sol, pe portativul virtual
, a odei dreptatii…
Atunci pentru prima oara, norii grei de sfada s-au asternut peste bucuria revederii noastre… am intors umbrela adunand in ea resturile ramase de la dezmatul cuvintelor jignitoare ce zburau spre mine.
Am hotarat sa le redau sensul, atunci am hotarat sa le reciclez, atunci am hotarat sa le iubesc asa cum sunt…
Intamplator sunt barbatul cu umbrela la purtător care recicleaza cuvintele risipite pe strada, printre gunoaie…
Ma regasesc in tine
de No Name
Azi-maine tu scapi de ghiozdan
furibund cu cotca pe maidan
n-ai masa nici casa doar genunchii rosi
picioare desculte in doi galosi…
Pe rand copilasii se duc la cina
tu bati mingea tu n-ai odihna
prietenii s-au risipit demult
tu n-ai perna sub cap, nici asternut...
Nici luna nu cheama strainii in casa
doar dorul pribeag te cheama la masa
orfanii aleg tristetea-n vitrina
tu n-ai parinti, bunica nu-i de vina.
Vacanta te face copil
fericit
prezenta copiilor, un of regasit
se duce si vremea se duce-n pustiu
ai crescut mare, fara sa stiu.
Din multii prieteni cu care te-ai jucat
cati oare in lume ai mai aflat
multi te ocolesc, te vad neglijat
uita de tine, ca s-au jucat.
Sunt mari fermieri sau diplomati
mici ati fost ca niste frati
alunga durerea si vino la mine
maine e unu iunie, ziua ta copile…
Azi-maine tu scapi de ghiozdan
furibund cu cotca pe maidan
n-ai masa nici casa doar genunchii rosi
picioare desculte in doi galosi…
Pe rand copilasii se duc la cina
tu bati mingea tu n-ai odihna
prietenii s-au risipit demult
tu n-ai perna sub cap, nici asternut...
Nici luna nu cheama strainii in casa
doar dorul pribeag te cheama la masa
orfanii aleg tristetea-n vitrina
tu n-ai parinti, bunica nu-i de vina.
Vacanta te face copil
fericit
prezenta copiilor, un of regasit
se duce si vremea se duce-n pustiu
ai crescut mare, fara sa stiu.
Din multii prieteni cu care te-ai jucat
cati oare in lume ai mai aflat
multi te ocolesc, te vad neglijat
uita de tine, ca s-au jucat.
Sunt mari fermieri sau diplomati
mici ati fost ca niste frati
alunga durerea si vino la mine
maine e unu iunie, ziua ta copile…
Seara de iunie
de No Name
In amintirea unei nopti in care
Ne completam in asternutul cald al doua suflete
Cugetand fiecare la un sfarsit impreuna fara sa recunoastem.
Prin vibratia cuvantului ni se luminau chipurile
Si fiecare melodie dansanta ne unea cu fiecare pas
Pe malul marcat de spumele albe al celei mai linistite mari:
„Marea Dragoste”.
O aveam in fata acum si o aveam in fata atunci...
Eram de mana protejati de eterna bezna a noptii
Ce indraznea sa ne ude chipurile cu
Esenta imbatatoare de sfarsit a unei stele cazatoare.
Si mi-era dor de tine...si eram geloasa
Pe o perna ce o tineai la pieptul tau
Ce imi marca absenta de care tu nu stiai
Dar te-am luat in brate cu prietenie
Si am angajat un prim sfarsit intr-o seara de iunie
In amintirea unei nopti in care
Ne completam in asternutul cald al doua suflete
Cugetand fiecare la un sfarsit impreuna fara sa recunoastem.
Prin vibratia cuvantului ni se luminau chipurile
Si fiecare melodie dansanta ne unea cu fiecare pas
Pe malul marcat de spumele albe al celei mai linistite mari:
„Marea Dragoste”.
O aveam in fata acum si o aveam in fata atunci...
Eram de mana protejati de eterna bezna a noptii
Ce indraznea sa ne ude chipurile cu
Esenta imbatatoare de sfarsit a unei stele cazatoare.
Si mi-era dor de tine...si eram geloasa
Pe o perna ce o tineai la pieptul tau
Ce imi marca absenta de care tu nu stiai
Dar te-am luat in brate cu prietenie
Si am angajat un prim sfarsit intr-o seara de iunie
Ganduri matinale
de Ioan Marginean
Privesc acum răsăritul soarelui,
simt cum razele lui tinere ne scaldă
în lumina lor aurie
trupurile
obosite de truda nopţii trecute,
ascult şoaptele nedefinite ale obiectelor,
şi mă gândesc dintr-o dată
cu teamă
că nopţile noastre vor deveni mâine amintiri.
Îţi caut atunci mâna, şi inima,
şi sufletul,
şi aş opri timpul
pentru clipa pe care acum ţi-o dăruiesc
Tu plutesti...
de Nichita Stanescu
Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.
Din volumul „Dreptul la timp”, 1965
Iubire
Tu crezi c-a fost iubire adevarata...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut sa fie
Noi nu vom sti-o poate niciodata...
A fost un vis,
Un vers,
O melodie,
Ce n-am cantat-o poate niciodata...
Tu crezi c-a fost iubire-adevarata?...
Eu cred c-a fost o scurta nebunie!
(Minulescu)
Gand 11
de Nichita Stănescu
Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre
tine însuţi
Eu cred că un om este ceea ce îşi aduce aminte
despre sine însuşi. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparenţă schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îţi aduci aminte alte lucruri despre
tine însuţi
Emotie de toamna
de Nichita Stănescu
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,
că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,
că ai să te ascunzi într-un ochi străin,
şi el o să se-nchidă cu o frunză de pelin.
Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,
iau cuvintele şi le-nec în mare.
Şuier luna şi o răsar şi o prefac
într-o dragoste mare.
Cantec de dor
de Nichita Stănescu
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.
decembrie 1956
Abonați-vă la:
Postări (Atom)