de Ioan Marginean
Privesc acum răsăritul soarelui,
simt cum razele lui tinere ne scaldă
în lumina lor aurie
trupurile
obosite de truda nopţii trecute,
ascult şoaptele nedefinite ale obiectelor,
şi mă gândesc dintr-o dată
cu teamă
că nopţile noastre vor deveni mâine amintiri.
Îţi caut atunci mâna, şi inima,
şi sufletul,
şi aş opri timpul
pentru clipa pe care acum ţi-o dăruiesc
Un comentariu:
ha ha...cate jucarii....normal, unde sunt ele esti si tu :)
Trimiteți un comentariu