Dorul de singuratate

Sufletul ramane pustiu in fata faptului implinit si, cu greu reusesti sa iti dai seama, cat de mult ai gresit si sa refaci tot ceea ce-ai trait indiferent de circumstante. Adevarul, in ciuda tuturor spuselor, macina gandirea omului, mai mult decat putem constientiza. Doar ca, atunci cand este descoperit suntem pusi in situatii delasatoare, din care nu prea avem cale de iesire, decat izbucnind. Si suntem coplesiti, zi de zi de nebanuitele intamplari, iar posibilitatea de-a ne demonstrat noua insine ca suntem foarte buni scade.Singurul mod de-ati salva existenta consta in faptul ca timpul le poate rezolva pe toate chiar daca si tu esti un pic exaltat de atatea si de atatea predici zi de zi. Increderea poate consta in ochii aceia deschisi si directi pe care-i evidentiezi la fiecare stralucire a soarelui. Dorul de tine ca fiinta incepe sa te macine in fiecare etapa a emotiei ce trece prin bratele tale si prin sufletul tau. Zbuciumul iti joaca feste si incearca sa te duca in lumea lui indiferent de ceea ce se petrece dupa... Vinovatia nu mai are picioare si iti creeaza nostalgia clipelor pierdute in zadar. Dorul de singuratate este mult mai apasator decat oricare alt tip de dor.