sâmbătă, aprilie 16, 2011

Credinta intr-un OM

Curiozitatea face ca, mare parte dintre noi sa recurgem - fortati fiind de imprejurari - la modul cel mai crud posibil atunci cand vine vorba despre timpul acordat vietii in doi. Inimaginabila este situatia coplesitoare care ne transforma in roboteii cu ochii inchisi, cerul "respira" pentru a ne ajuta sa simtim adierea vantului cald si fara rautati. Mai mult de atat, zilele pasnice, zilele de senitatate, de liniste nemarginita ajuta la dezvoltarea curata a discernamantului tau ca OM. Fluturii raniti si plecati din timp din partea viselor armonioase inlatura eventuala fericire care ar fi putut lua parte in viata ta, tumultoasa de fel. Plina de hazard si cam atat. Lingusitoarea incercare de-a porni cu stangul si de-a sincroniza fiecare pas gresit din propria incapere te face sa devii mut in fata neputintei improvizarii, fie ea si de durata limitata. Armonia niciodata nu poate face casa cu dezinteresul personal si, mai cu seama, cu intelegerea dintre doi. Stricti si fermi fiind atunci cand vorbim despre viata noastra plina de neprevazut, ne vedem pusi in fata faptului implinit. Ce rost mai are timpul in caricatura asta de civilizatie si de viata plina de rateuri personale. Un plus in viata ta tine doar de neprevazutul pe care ti-l doresti a fi incredibil, inimaginabil de ambitios. Unde poate fi oare noutatea clipelor desarte cand habar se are de sensibilitatea sufletului culpabil?

Niciun comentariu: